Un document de arhivă. Dosarul 214, anii 1955-1956, Arhivele Naționale ale României. Actul vechi de jumătate de secol arată că la Târgoviște, la Mănăstirea Dealul erau peste 100 de copii nord-coreeni.
În România, erau în total vreo 3.000 de copii. Un număr uriaș. Vecinii bulgari de la sud se oferiseră să ofere adăpost doar pentru 500 de „fii și fiice” ale Coreei de Nord, decimată de război.
Erau copii care își pierduseră părinții în războiul dintre Coreea de Nord și cea de Sud (25 iunie 1950 – 27 iulie 1953). Unii au ajuns în Uniunea Sovietică, alții în China, alții în țările comuniste ale Europei de Est. Dintre țările est-europene, România accepta cei mai mulți copii nord-coreeni.
Trenul i-a adus din China, o călătorie de 10 zile, de pe un continent pe altul. 1.000 dintre tinerii ajunși în România erau liceeni sau studenți, ceilalți erau mai tineri, unii aveau doar câțiva ani când au coborât din tren.
Mulți aveau scabie, viermi intestinali și alte boli. Pentru unii, primii pași pe pământ românesc au fost la spital. Școala deschisă pentru ei nu a început la 15 septembrie 1952, ci două săptămâni mai târziu, tocmai din cauza riscului de răspândire a bolilor.
