Impactul credinţei în societatea modernă nord-coreeană şi transpunerea elementelor creştine în aparatul politic
De vreme de mai bine de 60 de ani, societatea nord-coreeană este împrejmuită de un zid politic a cărui penetrabilitate atinge cote minime indiferent de domeniul în care se încearcă realizarea unui contact. Izolarea are loc pe toate planurile, de la economic la cultural. Şi vorbind de cultural, izolarea respectivă îşi găsise deja o bază în cultura Coreei de dinainte de război iar mai apoi în factorii de ordin social care au dus la segregarea coreenilor în timpul ocupaţiei japoneze. Tradiţia izolării a fost întărită de evenimentele politice de dinainte războiului celor două Corei când Nordul a ales calea socialismului (sub oblăduirea directă a Chinei şi a ruşilor) iar Sudul cocheta cu Statele Unite în căutare de protecţie şi ca metodă de păstrare a tendinţelor democratice care începeau să se contureze în zona Seoul-ului.
[…] În prezent există două biserici creştine pe întreg teritoriul Coreei de Nord, ambele catolice, cu o a treia de ordin ortodox în plan în viitorul apropiat. Vorbim aici nu de formaţiuni religioase ci de clădirile în sine. Două construcţii cu aer religios în plin centrul Pyongyang-ului, ambele cu liturghii la sfârşit de săptămână şi un număr constant de participanţi. Ambele s-au dovedit a fi elemente de décor, simple scene de teatru în care membri ai Partidului pozează în credincioşi pentru a atrage simpatia asociaţiilor umanitare care monitorizează statul comunist.
Una din puținele biserici din DPRK. Sursa imaginii: AsiaNews.
